Cum am ingropat bannerul online la Digital Marketing Forum

AVERTISMENT. Textul ce urmează a fost prezentat ca un eseu în cadrul Digital Marketing Forum 2009. El ar putea fi considerat un pamflet, dar este mai de grabă o parabolă hiperbolică. Nu este o demonstrație ci o temă de reflexie pentru industria de comunicare online, și mai mult decât atât. Citiți-l ca atare.

BANNERUL ONLINE A MURIT

DECLARAȚIE

Da, ați auzit bine. Bannerul online a murit. Dacă sunteți advertiseri ar trebui să luați aminte. BANNERUL ONLINE ESTE MORT. Nu vă mai lăsați păcăliți de cei care vor să-vă propună să cumpărați bannere pe Internet. Pentru că aruncați din start banii pe fereastră Da, scopul lor este să vă vândă acele nenorocite de bannere. Pentru că din păcate asta au de vânzare în acest moment. Da, recunosc, am vândut și eu bannere, fie din postura de publisher, regie de media online sau agenție interactivă. Și dacă o recunosc acum în fața ta sper să-mi ierți parte din vină. Dar tu ca și advertiser îmi cereai acest lucru iar eu aveam bannere. Multe milioane de afișări scoase la vânzare. Vândute la mie sau la kilogram. Cu disconturi atractive, free-uri, oferte speciale și campanii de trial. Aveam și soluții alternative de care însă clienții nu vroiau să audă.

ARGUMENTUL APĂRĂRII
Aud în sală voci care îmi spun că bannerul nu este mort. Da, corect. Nu este mort încă, chiar de dimineată am intrat să citesc știrile pe un site și colcăiau bannerele acolo. Cam toate erau auto-promo dar punem acest lucru pe seama crizei psiho – financiare. Știți cine este deja în moarte clinică. Ad-ul de presă. Cei care mai citesc ziare și reviste pe hârtie știu despre ce vorbesc. Puteți face pronosticuri care va fi următoarea publicație închisă. Poate face un sondaj pe această temă Petrișor Obae în www.paginademedia.ro.

Dacă i-aș lăsa pe apărătorii bannerului iata ce argumente vă vor aduce. Bune de altfel.
Bannerul poate transmite un mesaj complex. OK. Pentru că are următoarele componente:
1. Text (hmmm, conține mesajul de bază)
3. Imagine (poze adică, susțin mesajul, o imagine face cât o mie de cuvinte)
4. Mișcare (de fapt imagini în mișcare, video adică)
5. Sunet (deja intram pe o pantă alunecoasă... numai de bine despre sunetele în bannere)

Vi se pare că este un mesaj foarte complex? Ce nu am menționat? Ce ar putea avea de fapt bannerul pentru că este o caracteristică a Internetului?

1. Personalizare. Comunicarea online este o funcție care ține seama și de factorul OM. Individ. Persoana pe care o tot contorizăm și de la care vrem să smulgem atenția. Unde este personalizarea, dialogul 1:1 în banner? Că este posibil? De acord. Se și întâmplă? Ah, nu?!

2. Interacțiune. Ei bine, de peste 10 ani fac pionierat în România pentru cauza publicității online. Am tot bătut moneda pe INTERACȚIUNE (interactivitate), dar uitându-mă pe bannerele campaniilor românești nu văd interacțiunea decât la nivelul de click aici. Și nici acest lucru nu apare prea des. Ce acțiune așteptați de la cititorul de bannere fraților?


ARGUMENTUL ACUZĂRII
Spuneam că ad-ul de presă a murit și el. Aici, cel puțin cei din mediul online îmi dau dreptate. Părerea și dorința generală este că ziarele și revistele sunt pe ducă. Recomandările sunt ca publicațiile să treacă pe online. Dar NU despre conținut vorbim noi ci despre marketing și publicitate. Despre ad-uri de presă. Adică despre acele pagini peste care trecem când citim o revistă, sau despre acele părți dintr-o pagină de ziar, cele acoperite cu culori care nu ne spun prea multe.

Ad-ul de presă nu a fost omorât nici de criza financiară și nici de Internet. El a fost omorât de televiziune. De spotul de 30 de secunde care a acaparat în România ultimilor ani peste 85% din bugetele de publicitate. Știu că deja se uită urât la mine stațiile TV. Dacă la începutul prezentării s-au uitat chiorâș regiile de media online, acum am niște dușmani mai mari. Dar stați. Nu dați încă cu pietre. Televizunea în sine nu este un lucru rău. Nici televizorul – sunt două chestiuni diferite. Chiar mie personal îmi place să ma uit la TV. Filme, ceva spectacole. Știri. Cred că și vouă. Deci, televiziunea este un lucru bun. Cum atunci Doamne iartă-mă, un lucru atât de bun poate face lucruri rele. Să omoare?

Veți spune că datorită cotei mari de market share pe care a avut-o TV-ul din bugetele de media, nelăsând printul să se dezvolte mai mult. Haide câți sunteți de această părere să ridice mâna Care este motivul pentru care voi vă uitați la televizor, urmărind emisiuni TV?

... dar jumătate din sală a menționat ca NU se uită la televizor...cealaltă jumătate a fost de acord că motivul este CONȚINUTUL...

Și câti dintre voi au ca scop, iar la extrem un unic scop: să vadă reclame? Niciunul. Știu ,vi se par amuzante reclamele, unele chiar interesante. Poate ați mers și la Noaptea Devoratorilor de Publicitate.

Ei bine, nu spoturile TV în sine au omorât printul. Și pentru a înțelege mai bine la ce mă refer am să vă spun un banc: Cică mama lui Bulă pleacă la alimentara și ca să stea Bulă liniștit acasă îi pune niște căști pe urechi și le conectează la pick-up. Deh, erau mai săraci și învechiți și nu aveau nici iPod nici iPhone. Când peste juma de oră se întoarce vede încă de la intrarea blocului mașini de salvare, pompieri poliție. Ajunge sus la etaj cu sufletul la gură când pompierii tocmai spărgeau ușa să intre. De după ușă se auzea Bulă care răgea ca din gaură de șarpe: Da vreau, da vreau, vreau, vreau! Maică-sa se repede la el și îi smulge căștile de pe cap. Ce credeți că se auzea din căsți? Copii, vreți să vă spun o poveste? Pâc. Copii vreți să vă spun o poveste? Pâc. Copii vreți să vă spun o poveste? Pâc. Copii vreți să vă spun o poveste? Pâc. Copii vreți să vă spun o poveste? Pâc. Copii vreți să vă spun o poveste?

EXPLICAȚIA
Cele 30 de secunde ale spotului TV sunt cauza. Povestea condensată pe care o urmăriți pasiv acolo. Într-un A4 încap aproximativ 2000 de semne (caractere, vreau să spun). Cu 2000 de caractere poți scrie o poezie. Poți compune o schiță. Poți spune liniștit o poveste sau chiar mai multe. Poți stimula gândirea. În 30 de secunde ce poți să faci? Dacă ai băut prea multe beri nici măcar nu termini ce ai început la toaletă. Poate doar dacă mai picuri și în pantaloni.

În 30 de secunde nu poți spune o poveste. Fimele bune au 120 de minute. Trilogia Stăpânul Inelelor cred că are vreo 10 ore. În cel mai fericit caz în 30 de secunde poți spune un banc bun. Dar nu o poveste. Ce să mai vorbim de dialog. De comunicare. Știu că vă gândiți că aveți convorbiri telefonice mai mici de 30 de secunde și totuși reușiți să vă înțelegi cu persoana respectivă. Chiar să faceți o vânzare. Să faceți o cerere în căsătorie sau să răspundeți la solicitările unui client. Dacă nu ați reușit, atunci urmează a doua discuție tot sub 30 de secunde. Poate a 3 și a 4. Aveți opțiuni. Spoturile pe TV sunt însă aceleași. Dacă pe telefon nu ai terminat ce ai avut de spus în primele 30 de secunde sunt convins că în următoarele veți spune altceva. Veți continua. Reformula, reintepreta.

Spotul TV NU poate spune o poveste. Ad-ul din presă ar fi putut însă, dar agențiile l-au omorât reinventându-l la nesfărșit sub pretexul că lumea nu mai citește. Ar fi citit dacă ar fi fost lucruri minunate acolo.


GREȘEALA DIN BANNER
În bannerul clasic și banal lumea vrea să înghesuie un spot de 30 de secunde și un ad de presă de dimensiune A4 (2000 de semne). Și totul pentru câteva secunde de atenție pe care le acordă un Internaut, care încă nu și-a dezvoltat foarte bine capacitatea de banner blindness. Rezultatul? O rată de click derizorie, un cost mult prea mare pentru fiecare individ adus pe site. Dacă acesta mai și pleacă după prima pagină, avem o frumoasă și mare apă a Sâmbetii unde plutesc bannerele alături de investiția în ele.

CE ESTE DE FĂCUT?
OK. Să presupun că v-am convins. Că dați din cap afirmativ și confirmați decesul bannerului. Ce ne rămîne de făcut? Dacă vreți să faceți o revoluție în online schimbați regulile. Săriți la nivelul următor. Dacă vreți cu adevărat inovație în online uitați că mai există bannere. Imaginați-vă o lume fără bannere și porniți în a comunica cu publicul vostru altfel. Îngropați cât mai adânc bannerele pentru că ele sunt moarte. Internetul nu este. E mai viu ca niciodată. De ce orice scremeală creativă în a utiliza Internetul pentru comunicarea de afaceri sfârșește prin a spune: Ah, și să avem și o campanie de bannere. După ce inițial a trebuit luată marea, foarte marea decizie: ne trebuie un site, să vedem câteva propuneri de layout. Dar asta cu siteurile este o altă poveste... de ce și cum arată și fac.

În locul bannerului nu trebuie să veniți cu proiecte așa zis speciale: să branduim homepage-ul unui site. Nu zău. Este tot display advertising fraților. Tot banner, vopsit altfel. Unde este inovația de care tot aud în jur? Un proiect special folosit de 5 ori într-o lună devine standard. Nu mai este nimic special în el.

TEME PENTRU VIITOR. Dar, ca la orice înmormântare, după ce l-am băgat pe mort în groapă urmează și pomana. Cum eu am fost rudă apropiată cu bannerul este de datoria mea să susțin pomana. Să vă ofer idei și sugestii de ce ați putea pune în locul bannerului. Pentru acest lucru vă recomand 2 cărți The Tipping Point și Buzz marketing. În aparență nu au nimic în comun. Dar ele vă pot asigura rampa de lansare pentru următoarea culme. Și btw, vă ofer din partea editurii Publica reducere de 10% la aceste cărți, până pe 8 martie (vedeți în subsolul paginii condițiile). Nu bullshit.

UN VIDEO NU ESTE UN VIRAL
The Tipping Point vă explică cum este cu epidemiile sociale, și puteți apoi pune cap la cap informația despre cum funcționează mecanismul de viral marketing online. Internetul PERMITE difuzarea mesajului foarte rapid. Cu acest lucru suntem cu toții lămuriți. Dar atenție Internetul nu ASIGURĂ că mesajul comercial a și fost recepționat. Nu mai vorbesc de trecerea la acțiune a consumatorului. Internetul este doar un suport, un canal de comunicare. Nu este suficient să puneți un filmuleț pe YouTube.com sau Trilulilu.ro și să spuneți că ați creat un viral. Nope. E o prostie să gândiți așa. Ceea ce ați creat este un simplu conținut. Virarul este un fenoment. O epidemie. Care vine ca efect a ceva (vedeți cele trei legi ale punctului critic). În cel mai bun caz filmulețul vostru ar putea fi un virus, dar virusul în sine nu este deajuns pentru a crea o epidemie. Poate doar să vă autoinfectați dacă vă jucați prea mult cu el.

Abordarea greșită pleacă de la setarea greșită a obiectivelor. Voi vreți ca oamenii să vă vadă spotul pe Youtube? Nope. Voi vreți ca aceștia să cumpere produsul vostru. Am vazut ce rău și nociv este spotul TV. Omoară orice poveste. Credeți că dacă îl faceși de 5 minute în loc de 30 de secunde și îl puneți pe Youtube.com în loc de o stație TV ați scăpat de costurile de expunere? Probabil. Dar în sine nu face nici cât o ceapă degerată dacă nu spune o poveste, care apoi să fie preluată de ceilalți, repovestită și să genereze un curent favorabil de opinie. Obiectivul vostru este ca publicul să cumpere produsul și atunci ar trebui să vă focusați asupra publicului. Ori pentru acest lucru este necesar să identificați key people: conectorii, experții și vânzătorii.

CONECTORII
Internetul face ca job-ul conectorilor să fie mult mai facil. Fiecare blogger, fiecare twitterist (btw, cum se numesc cei care folosesc Twitterul?), fiecare internaut poate fi un mic conector. O da, ar fi bine să-i găsiți pe cei care întrunesc și celelalte condiții: sunt fie buni vânzători, fie specialiști. Un vânzător poate prelua cu ușurință informația de la specialist și apoi, prin persuasiune, să-i convingă pe ceilalți de valabilitatea ei. Deci forța va sta în cei care vor duce vorba mai departe.

FACTORUL DE ADERENȚĂ ȘI CONTEXTUL
ReTweet-ul este modalitatea prin care virusul se poate propaga. Dar, RT-ul este doar un instrument. Nu reprezinta factorul de aderență. Sau virusul.

Pentru a găsi factorul de aderență potrivit ar trebui să cumpărați ceva prosoape și bilete de autobuz? De ce? Pentru a vă șterge de transpirație. E nevoie de ceva muncă. Și pentru a putea călători, să intrați în contact cu publicul vostru. Marketingul nu se face de la birou. Chiar online fiind. Acest lucru înseamnă:
1.Să vorbiți cu oamenii din companie. Veți afla lucruri interesante despre produsul vostru poate chiar de la femeia de servici. Să vorbiți cu oamenii implicați în distribuție.
2.Să vorbiți cu consumatorii. Să le da-ți produsul să-l testeze, să se joace cu el. Să-și imagineze ce ar mai putea fi adaugat și ce ar povesti despre el. Ei da, aici un instrument de web 2.0 cum este Twitter-ul vă poate ajuta. Nu să faceți reclamă, ci să vorbiți, să puneți întrebări și să răspundeți la altele.
3.Comparați apoi cele două studii. Cum este văzut produsul în interior și cum este văzut în exterior. Veți identifica astfel care este direcția conversației pe care puteți să o lansați.

BUZZMARKETING
După ce vă cunoașteți bine contextul, după ce ați identificat key people și metodele de a comunica cu aceștia luați în calcul cele 6 butoane ale rumorii explicate de Mark Hughes:
1.Tabuurile (sex, minciuni, umor de autobază)
2.Ceva neobișnuit
3.Ceva scandalos
4.Ceva ilar
5.Ceva remarcabil
6.Ceva secret, bine ascus

Dar toată povestea de scandal și rumoare trebuie să aibă legătură cu produsul dumneavoastră. Poate vă mai amintiți de la școala de marketing de beneficii și avantajul competitiv. Nu aveți unul? Este cazul să vă invențați avantajul competitiv. Și apoi să proniți conversația în jurul lui.

CONCLUZII cu care sper să rămâneți după ce ați parcurs acest text. Nu reprezintă un how-to ci doar vă sugerează câteva teme de gândire:

1. Bannerul online a murit. Sau e pe cale de ducă, așa cum îl știați voi. Eventual ar trebui revinventat.

2. Dacă vreți însă a revoluționa comunicarea online este cazul să o faceți uitând de bannere. Nu mai încercați să-l resuscitați. O să încerce alții. Fiți vizionari.

3. Unul din cei 4P ai marketingului era promovarea. Până acum vreo 15 ani când s-au convertit P-urile la C-uri (consumator, cost, comoditate, comunicare). Iar comunicarea cu succes se face când ai o poveste de spus. Pe marginea ei se poate construi un dialog. Iar simplul banner nu are ce poveste să spună. Dați drumul la conversație online. Spotul TV și bannerul reprezintă doar un monolog.

4. Dacă vreți obțineți rezultate fără costuri sau cu bugetul redus, de criză, trebui să încercați o combinație de viral marketing, cu factorul de aderantă gândit ca buzz marketing și cu uneletele puse la dispoziție de web 2.0

ÎN LOC DE FINAL
Și o ultimă chestiune la care să reflectați. Suntem de acord că în această perioadă advertiserii taie din bugetele de publicitate. Vânzările vor scădea, firesc. Datorită reducerii consumului și a atitudinii rezervate și prudențiale. Dar la final de an, trâgând linie s-ar putea ca anumite companii să constate că cu bani mai puțini au avut un ROI mai mare. Și că se poate și fără publicitate... așa cum o știai până acum.

P.S.
DESPRE OFERTĂ. Prietenii și cititorii acestui blog beneficiază de 10% reducere la orice carte de la editura Publica. Reducerea este disponibilă numai pentru comenzile online și nu se cumulează cu alte oferte sau promoții oferite de editura Publica. Oferta este valabilă până pe data de 8 martie 2009, inclusiv. Trebuie să menționați în formularul de comandă online, în câmpul nume textul (Ciprian Stăvar), după ce anterior ați precizat numele dumneavoastră. Spor la citit.

Bannerul online a murit

Da, ai auzit bine, bannerul online a murit. Și ca să-i facem pomenire, te invit la Digital Marketing Forum pe 25-26 februarie (Howard Johnson, București) unde vom vedea cine și de ce a omorât bannerul.

În programul organizatorilor apare tema foarte seacă: Internetul ar putea părea soluția pentru bugetele de marketing reduse în perioada recesiunii. Soluția nu este mediul în sine. Personalizarea mesajului și interactivitatea sunt cele 2 ingrediente unice ale online-ului ce ar trebui utilizate.

Motivul este simplu. Era imposibil să punem ca temă: Bannerul online a murit. Bun venit la înmormântare. Chiar dacă în expunere voi menționa: "dacă sunteți avertiseri în sală ar trebui să luați aminte... bannerul este mort! Nu vă mai lăsați păcăliți de cei care vor să-vă propună să cumpărați bannere pe Internet. Pentru că aruncați din start banii pe fereastră. Da, scopul lor este să-vă vândă acele nenorocite de bannere. Pentru că asta au de vânzare în acest moment. Nu aplecați urechea la argumentele, dar luați aminte la ce spun acum. Pentru că eu sunt de partea voastră. Da, recunosc, am vândut și eu bannere, fie din postura de publisher, regie de media online sau agenție interactivă. Și dacă o recunosc acum în fața voastră sper să-mi iertați parte din vină. Dar tu ca și advertiser îmi cereai acest lucru iar eu aveam bannere. Multe milioane de afișări scoase la vânzare. Vândute la mie sau la kilogram. Cu disconturi atractive, free-uri, oferte speciale și campanii de trial. Aveam și soluții alternative de care însă clienții nu vroiau să audă [...].

Pentru a vedea ce punem în loc și ce primești la pomana bannerului vino oe 25-26 februarie la Digital Marketing Forum.

P.S. pentru o ofertă specială, culeasă de pe twitter, trimite e-mail la office la evensys .ro cu codul twitter_dmf și obține o reducere de 55 de euro pentru ziua de 25 februarie.

Cine si de ce ar face CSR in 2009

Răspund solicitării celor de la Selenis de a participa la un dialog pe tema:

Bilantul Responsabilitatii Sociale pe 2008

Povestea cu CSR-ul este pentru mine ceva din zona gri a comuncării, și am sa motive de ce spun asta în răspunsurile la "chestionar".

1. Care sunt primele 3 companii din Romania pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea in societate si de ce?
Sincer nu am auzit, pentru că nu m-a interesat subiectul, ce companii și ce programe de CSR au. De fapt, dintr-o discuție cu cineva de la un big, very big company, care este responsabil tocmai de asemenea programe am înțeles (mi s-a confirmat) că ideea este de a face lucrurile pe tăcute. Cauza este cea care contează și nu capitalul de imagine, strigat în gura mare: ați văzut ce am făcut noi pentru cauza aceasta....!

Concluzia este ca masele, din care facem - și eu și tu - parte, nu sunt conștiente de implicarea companiilor. Ar trebui să sesizeze doar rezultatele, eventual o lume mai buna (sic - utopic) în care să trăim.

2. In ce masura marile companii din Romania au raspuns in 2008 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?
Uitându-mă în urmă, dar și în ziua de azi, văd că o ducem mai rău. Ba chiar criza psiho-economică este generată de companii iresponsabile (unde este CSR-ul lor) care și-au dorit un profit nesănătos.

Exagerând puțin lucrurile, să luăm exemplul unei companii de tutun. Ce programe de CSR ar putea genera o asemenea companie când industria din care face parte contravine, cel puțin legislativ, directivelor UE. Dacă tutunul dăunează grav sănătății, ba chiar poate produce cancer pulmonar, care este letal, impotență sau moarte, singura măsură la nivel de responsabilitate este să-și închidă porțile.

Extrapolând, mergem pe recomandarea CNA: excesul de sare, zahăr și grăsimi dăunează sănătății. Eu, tot utopic, îmi doresc să trăiesc într-o societate sănătoasă. Deci? Companiile din industria alimentară (foods & drinks), dacă este să-și dovedească responsabilitatea, ar trebui să fie primele care să țină seama de aceste recomandări. Prin produsele pe care le fac. Fac aceste companii CSR?

Nu mai departe ministerul sănătății a lansat anul trecut programe care s-au dovedit un eșec. Vezi marea dispută pe cele peste 20 de milioane (parcă, nu am verificat datele) cu vaccinul pentru prevenirea cancerului de col uterin. Am simțit-o pe pielea mea, fiind părinte de fată care a trebui să declare că NU dorește. OK, până la urmă ne-am înrolat în program, cu inima ușor strânsă - dar asta e altă poveste.

3. Ce asteptari ai de la companiile din Romania, in privinta responsabilitatii sociale, in 2009?
Sănătatea și bunăstarea unei societăți, națiuni, omenire nu ar trebui să depindă și să cadă numai în sarcina comaniilor sau a guvernelor. Dacă vorbim de așteptări, aș aprecia să văd programe prin care populația, masele de care vorbeam anterior, noi, tu și cu mine, să răspundem pozitiv. Este vorba de implicare.

Aș aprecia să văd o companie din sfera detergenților care demarează un program de curățenie, la nivel local, ca un centru pilot. Să ceară cetățenilor (iarăși utopic) să-și adopte strada pe care locuiesc. Să le pună la dispoziție mături, găleți și detergent (ecologic) pentru a-și spăla trotuarul. Și e simplu și partea de control. Costurile sunt suportate DUPĂ ce micro-comunitatea a arătat că s-a pus pe treabă. Și harnici și darnici. Parcă așa sună îndemnul celor de la Unilever. Dar în loc să fie o simplă promoție de vânzări, i-ar învăța pe oameni să-și curețe zăpada din fața casei și să-și pună gunoiul în ordine. Iată o idee fără drepturi de autor. Poate o propune Selenis...

4. Cum crezi ca le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, si in special pe cele de la care cumperi, sa fie mai responsabile in 2009?
Fără să fie CSR, cred că produse mai bune și un customer service mai bun. Serios, companiile au încă mult de lucru în acest sens. O tot spun, bugetele de marketing ar trebui să-și reducă cota de publicitate și să treacă la comunicare, în special cu clienții existenți. Ideea nu e a mea, a spus-o și Kotler și Jay Levinson și mulți, mulți alții.

Cum poate cineva, eu pesonal, să stimuleze companiile? Educarea se face și de către consumator. Da, comunicarea are dublu sens. Neaccepatrea unor stări de fapt este o primă stimulare manuală a companiilor. Schimbarea unui status-quo se poate petrece atunci când nu mai corespunde cu nevoile, dorințele și tendințele din sistem. Atâta timp cât acceptăm materie maronie (despre căcat vorbesc, ei bine) în ochi, urechi, buzunare și gură nu putem schimba mare brânză.

Deci? Care se bagă la un program de CSR?

Marketing montan cu iz de Mioritza

Cică o mioară și-un berbec au poposit în Trecătoarea Lupilor. Așa se numește pârtia de ski de la Gura Râului. Inițiativa? De nota 10. Dotarea, cel puțin la nivel de inventar, de nota 9,5. Este foarte interesant și important să adaugi un plus de valoare unei zone turistice rurale, iar o pârtie nouă este ceea ce-și doresc sibienii, și nu numai, de mult timp.

Dar, pe lângă lup, intervin și mioarele. Cam fraiere, e drept. Cam așa m-am simțit după ce am bătut peste 20 de km pentru a ajunge la mult lăudata pârtie. Eu berbecul și progenitura - mioară. Zăpada, dată de Domnul și nu de tunurile de zăpadă din dotare, era cam "moale". Motiv pentru care ratracul ar fi trebuit să bată pârtia foarte bine. De fapt acesta este și subiectul. Dacă pârtia ar fi fost bine aranjată probabil că aș fi rămas toată ziua consumând punctele din talonul de participare. Din păcate, condițiile nu erau tocmai propice pentru ski. Mai degrabă apelezi la carpeta din magazinele avansate de ski. Cunoscătorii știu de ce. Pământ, iarbă și gheață: combinația ideală pentru a rata o zi în natura albă.

OK. Și unde-i problema? Simplu. În loc să consume bugetul pe spoturi radio (nu știu ce alt mix de comunicare au avut) ar fi fost mult mai interesant să consume ceva buget pentru motorina bătătorului de pârtie. Ar părea la mintea cocoșului dar nu este așa. Cea mai mare parte din clienții care au vizitat Trecătoarea Lupilor au rămas cu un gust amar. Am primit numai recomandări negative, că este la fel de neîngrijită ca Păltinișul. Am avut prostul obicei să nu cred în recomandări și să verific cu ochii mei. Dar s-a confirmat. Investiția nu este în a satisface clienții (deci a obține profit long term) ci în a păcăli, just one try, prospectorii.

CONCLUZIA? O intenție bună de business clachează la implementare. Premisele sunt OK, produsul ar putea fi OK, comunicarea pare OK, dar realitatea crudă spulberă orice speranță. â

Întrebați de ce nu au bătut pârtia, ceva oficiali (cel puțin așa aveau aerul) au adăugat:
- Am bătut pârtia ieri...
- Dar nu se vede - replic eu.
- Sunteți prea pretențios - spun ei.
- Da - spun eu părărsind scena.

În parcare am întors din drum două perechi care se pregăteau să-și pună schiurile în picioare. Au renunțat. Deci? Focus pe clineții actuali. Nivelul de satisfacție al lor influențează businessul viitor. Degeaba comunicarea este beton dacă produsul este prost. Nevoia nesatisfăcută nu poate fi compensată de nici o vorbărie sau poveste cuceritoare. Rămân doar vorbe goale. GOALE.

Trist, dar adevărat. Nici la Gura Râului nu se schiază. Cu adevărat.

Jaf armat, criză și comunicare

La prima vedere cele 3 chestiuni din titlu: jaf armat, criză și comunicare ar părea că nu au nici o legătură și sună ca nuca'n perete pe un blog despre marketing și comunicare. De fapt nici nu trebuie să pui cele 3 elemente în aceeași frază ci mai degrabă să analizezi legăturile dintre ele.

1. Observ (și nu cred că este doar o părere personală) că în ultima vreme s-au intensificat știrile despre acțiuni violente: jafuri, omoruri, bătăi în stradă - inclusiv în rândul șoferilor cu nervii la pământ.

2. Aspectele de mai sus le putem pune pe seama crizei financiare care a debutat cu o criză psihologică și creșterea excesivă a subiectelor din media despre criză, dar și din ...

...3. Comunicarea personală. Cu cât se vorbește mai mult despre acțiuni violente, individul - societatea în ansamblu - este mai aplecat spre a nesocoti norma morală, socială și juridică.

Faptul că s-au schimbat 2+1 miniștrii de interne, plus câteva zeci (peste sută) de indivizi fără finalizarea pedepsei de privare de libertate nu ar trebui să influențeze negativ o societate. Dacă aceste lucruri nu ar fi mediatizate excesiv. Pentru că discuțiile media din ultimele săptămâni induc concluzia că România este într-o criză a sistemului polițienesc : abuzuri, nerespectarea legii sau a procedurilor etc. Nu spun că imaginea creată astfel ar fi una falsă și că poliția plus justiția sunt de nota 10 cu superlativ. Dimpotrivă... rezultatul este conștientizarea mai pregnantă a acestor neajunsuri. În momentul în care realizezi că "se poate" și că există breșe în sistem, este omenesc (nu e un specific românesc) să vrei să faultezi sistemul.

Un paznic ce moțăie invită la furt. Un profesor ce visează pe geam în timpul unei teze invită la copiat. Și orice student emitent tot va fi influențat de codașul clasei care-i va șopti: "vezi că fraieru se uită pe geam, ia copiuța de la mine".

Comunicarea excesivă, pentru că știrile asta fac până la urmă, conduce la criză. Marketingul vrea să creeze o atitudine și acțiune (cumpărarea în final via încredere și dorință) din partea consumatorului. Povestea lui Ionică care tot striga "lupul" este puțin pe dos în comunicarea comercială. Inițial nu reacționează nimeni, din lipsă de încredere, dar apoi tot auzind că este criză lumea chiar crede și se comportă corespunzător.

Concluzia: tot auzind ce sistem juridic "inadecvat" avem - să folosec un limbaj foarte cuminte - ajungem la concluzia că ar trebuie să ne comportăm ca atare. Diferența este că omul cuminte este tentat să fure un ou, iar cel cu antecedente chiar fură un bou. Și mai împușcă niște civili...