Reinventarea bunului simt

In numele libertatii de expresie bloggerii sau citirorii acestora isi pot da cu parerea, pot face afirmatii si supozitii (gresite in cele mai multe cazuri), pot ataca pe cine vor, cum vor, de preferat sub masca anonimatului si de preferat referitor la persoane si chestiuni despre care nu stiu mai nimic.

In numele liberatii de expresie orice mesaj este rastalmacit si cu cat blogul este mai acid, mai "atacant" si in general incorect in "informare" are si traficul mai ridicat. Acum ca tot s-a dat drumul la AdSense pe limba romana nici nu mai trebuie modificat blogu' pentru a accepta reclame si iata ca infloreste businessu' libertatii de expresie.

Deasupra libertatii de expresie sta insa libertatea anonimatului si mai nou furtul de identitate. Cum blogurile sunt deschise la comentarii, e usor sa te dai cine vrei tu si sa debitezi ce prosti iti trec prin cap.

Atunci, ajung la concluzia ca pentru a-mi proteja identitatea si a ma feri de lipsa de corectitudine si chiar bun simt a celor care nu-si modereaza bloguruile, varinata este sa nu mai comentez. Si asa ajungem la autocenzura, care inseamna de fapt bun simt.

Daca as spune ca bunul simt nu prea e la cautare pe blogurile din/despre industria de online as naste iarasi alte polemici si comentarii ?!

Daca as spune ca marele scandal de cenzura si inchidere a unui blog a fost prezentat foooooooarte eronat in blogosfera de specialitate (=scandal) ce reactii s-ar naste?!

Comunicarea, care cel putin teoretic, ar trebui sa aiba legatura cu industria de online. Iar comunicarea presupune dialog. Observ insa ca in web 2.0 se reinventeaza dialogul. Intr-un mod care mi se pare tragico-comic.