Când am muşcat din partea sărată

O fosta angajata vrea sa se faca copywriter. Si avea ca tema la interviu "sa gasesc un nume pentru o sare de bucatarie fara nimic special". Dupa mai multe replici pe Y!m i-am dat si sugestia:
SARATA
bucatărie romanească
sare pura din ocnele României

Asta apropos de articolul din Saptamana Financiara: Nu ne vindem sarea, o luam de la altii

Mult mai misto mi-a parut insa poezia gasita, cea care a dat si titlul articolului acesta:

Când am muşcat din partea sărată a covrigului,
mi-am amintit de tata care până la şaizeci de ani s-a crezut nemuritor
- i-am zis că e mai poet ca mine,
a râs, păi nu ştii câte poezii i-am scris mă-tii
tu n-ai scris nici pe sfert –

mi-am amintit
că mi-am suflat nasul în volanul rochiei –
ploua intermitent, sălbatic peste Bucureştiul care frigea
ca o căldare cu păcate –

când îmi uscam picioarele ude sub strană,
stăteam cu mâinile în poală ca sfinţii,
capul uşor adus într-o parte –
m-am întrebat ce caut, ce Dumnezeu caut eu în Biserici,

oameni ca mine ar trebui să izbească uşile de pereţi,
sau să fie ei înşişi uşi izbite,
să fie porţi, să se închidă la o simplă
bătaie de inimă
în plus,
ar fi trebuit să-nvăţ
de la curve cine are dreptul să intre şi cine nu –

Atunci
ai intrat tu, ţi-ai mai turnat o sută de votcă,
mi-am amintit iar de tata şi ceasul lui lipit cu scotch, mi-a spus:
cadranul ăsta albastru mă ajută
să percep timpul.

Tu erai beat mort. Tata
percepea timpul prin cadranul albastru.


despre autoarea Ioana Bogdan aici.

Pofta buna!