vineri, februarie 13, 2009

Jaf armat, criză și comunicare

La prima vedere cele 3 chestiuni din titlu: jaf armat, criză și comunicare ar părea că nu au nici o legătură și sună ca nuca'n perete pe un blog despre marketing și comunicare. De fapt nici nu trebuie să pui cele 3 elemente în aceeași frază ci mai degrabă să analizezi legăturile dintre ele.

1. Observ (și nu cred că este doar o părere personală) că în ultima vreme s-au intensificat știrile despre acțiuni violente: jafuri, omoruri, bătăi în stradă - inclusiv în rândul șoferilor cu nervii la pământ.

2. Aspectele de mai sus le putem pune pe seama crizei financiare care a debutat cu o criză psihologică și creșterea excesivă a subiectelor din media despre criză, dar și din ...

...3. Comunicarea personală. Cu cât se vorbește mai mult despre acțiuni violente, individul - societatea în ansamblu - este mai aplecat spre a nesocoti norma morală, socială și juridică.

Faptul că s-au schimbat 2+1 miniștrii de interne, plus câteva zeci (peste sută) de indivizi fără finalizarea pedepsei de privare de libertate nu ar trebui să influențeze negativ o societate. Dacă aceste lucruri nu ar fi mediatizate excesiv. Pentru că discuțiile media din ultimele săptămâni induc concluzia că România este într-o criză a sistemului polițienesc : abuzuri, nerespectarea legii sau a procedurilor etc. Nu spun că imaginea creată astfel ar fi una falsă și că poliția plus justiția sunt de nota 10 cu superlativ. Dimpotrivă... rezultatul este conștientizarea mai pregnantă a acestor neajunsuri. În momentul în care realizezi că "se poate" și că există breșe în sistem, este omenesc (nu e un specific românesc) să vrei să faultezi sistemul.

Un paznic ce moțăie invită la furt. Un profesor ce visează pe geam în timpul unei teze invită la copiat. Și orice student emitent tot va fi influențat de codașul clasei care-i va șopti: "vezi că fraieru se uită pe geam, ia copiuța de la mine".

Comunicarea excesivă, pentru că știrile asta fac până la urmă, conduce la criză. Marketingul vrea să creeze o atitudine și acțiune (cumpărarea în final via încredere și dorință) din partea consumatorului. Povestea lui Ionică care tot striga "lupul" este puțin pe dos în comunicarea comercială. Inițial nu reacționează nimeni, din lipsă de încredere, dar apoi tot auzind că este criză lumea chiar crede și se comportă corespunzător.

Concluzia: tot auzind ce sistem juridic "inadecvat" avem - să folosec un limbaj foarte cuminte - ajungem la concluzia că ar trebuie să ne comportăm ca atare. Diferența este că omul cuminte este tentat să fure un ou, iar cel cu antecedente chiar fură un bou. Și mai împușcă niște civili...

Un comentariu:

ruxandra spunea...

nu pot spune decat: corect!