marţi, august 31, 2010

Ai o idee de afacere online si vrei să o validezi?

Înainte de a demara o afacere online este indicat să-ți validezi ideea. Să vezi dacă vei putea vinde mockup-ul către clienții pe care ți imaginezi, către audiența pe care speri să o atingi și căreia speri să-i rezolvi o nevoie.

Marile afaceri online au în spate o idee măreață. Dar fără implementare riguroasă, ideea valorează zero. Fără o echipă care să o pună în practică, ideea valorează zero. Fără finanțarea necesară primului pas, ideea valorează zero. În general, ideea valorează zero. O viziune rămâne o nălucă dacă nu este pusă în practică. Corespunzător. De fapt circulă o vorbă prin management: un plan bun pus în aplicare prost este mai prost decât un plan prost, executat impecabil.

Startup Days încercă să rezolve oferind un cadru în care îți poți valida ideea, poți găsi parteneri de drum și mai ales poți obține o primă rundă de finanțate de până la 20.000 de euro oferită de Seed Money.

În fapt Startup Days s-a născut din dorinţa de a dezvolta mediul online românesc într-o nouă direcție, de a oferi specialiştilor din domeniu posibilitatea de a-şi testa limitele, a-şi pune în practică ideile într-un interval de timp prestabilit şi de a dezvolta împreună proiecte cu potenţial de business.

Evenimentul are loc în 1-3 octombrie, la Văliug, în apropiere de Timișoara. Pentru a aduce cele mai bune idei şi cei mai buni oameni la eveniment, această ediţie va avea 4 sesiuni de pitching în Oradea, Sibiu, Cluj şi Timişoara. La aceste sesiuni de pitching, antreprenorii cu idei sunt invitaţi să-şi prezinte proiectele de business online şi cei care doresc să se implice în aceste proiecte sunt așteptați să se înscrie pe site.

În timpul evenimentului de la Văliug, participanţii au oportunitatea să creeze împreună un produs de web în numai 56 de ore, într-un cadru interactiv. Pentru un weekend, echipele participante vor lucra pentru realizarea proiectelor votate, ca mai apoi, ele sa devină businessuri reale.

Dacă ești programator, web designer, developer sau specialist în domenii corelate cu online-ul (management, marketing, relaţii publice, social media, advertising, economic) ești bine venit. Reține: participarea este gratuită. Voia bună este obligatorie.

[update]
Update important:
Dacă vrei să prezinți vreo idee, trebuie să o înscrii pe siteul oficial Startup Days la adresa http://www.startupdays.ro/login/?from-idea=yes
Poți vedea ideile deja propuse la http://www.startupdays.ro/idei-propuse/
Iar pentru a participa ]n cadrul echipelor folosește http://www.startupdays.ro/inregistrare/
Succes în competiție!
[/update]

Înscrierea pentru preselecția de la Sibiu (Păltiniș) de pe 4 septembrie 2010 pe Spixii:
http://spixii.ro/event/startup-days-sibiu-863,4464

P.S. Mulțumesc mult lui Andrei Roșca pentru postul de pe blog său care m-a inspirat
http://andreirosca.ro/2009/05/20/ideea-ta-valoreaza-zero/

luni, august 30, 2010

Da, da, bannerul online a murit, fraților

Povestea morții bannerului online e mai complicată decât Miorița. După ce l-am îngropat adânc și bine, el tot revine în viața mea. Pe la câte o conferință, pe vre-un site, iar mai nou într-un studiu.

IAB România și eResearch Corp au pus-o de oaie. Adică de un studiu. Nu am acces la studiu pus la dispoziție gratuit către membrii IAB (deh, dacă n'am pus osu' când a trebuit). Dar am în schimb acces la comunicatul de presă al IAB. Iată ce scrie IAB România: Intrebati daca dau click pe reclama pe care si-au amintit-o cel mai bine, 31% au raspuns "Da, pentru a urma link-ul", in timp ce un procent apropiat, 26%, au raspuns "Da, pentru a inchide reclama". In acelasi timp, reclamele catalogate ca "sacaitoare" au obtinut cele mai mici punctaje la fiecare din efectele publicitatii online analizate in studiu.

Adică 26% dintre respondenți dau click pe reclamă pentru a o închide. Acest lucru ajunge, din păcate, în rapoartele de analiză post campanie cam așa:
- reclama online (bannerele) funcționează pentru că au fost văzute și s-a dat click pe ele...
- avem un plus de 26% pentru cei care au dat click, crescând CTR, adică și creația a fost foarte mișto, bravo echipei de creație...
- putem crește CPM la următoarea campanie, doar funcționează...
- renunțăm la Google și la cei care care fură media cu clickul (vedeți articolul din AdPlayers: Cine a furat cu publicitatea la click? 37% gratuit.)...

Unde o dă de gard IAB România? De la titlu până la primele cifre citate de ei în comunicat!

Ei vorbesc în titlul de: The Voice of the Internet User: 37% din utilizatorii de internet sunt influentati de publicitatea online fara sa dea click. Adică influență (vezi dex online: http://dexonline.ro/definitie/influență) ceea ce este diferit de ceea ce spune studiul (citat de IAB) și anume: Utilizatorii de internet sondati sunt influentati de publicitatea online si in alte moduri decat pentru a da click: in urma vizionarii unei reclame online, 37% din ei se informeaza in vederea cumpararii."

Sublinierea de mai sus le aparține, dar aș fi pus-o și eu. Pentru că studiul vorbește de 37% din ei (aici oricum nu îmi este clar din cine, care ei? 37% din cei care nu dau click? sau 37% din eșantion / respondenți?) se informează. Culmea este că uneori, în urma informării, ajungi SĂ NU CUMPERI. Ori scopul publicității este unul singur: să vândă.

Ce mă bucură este că tocmai compania de cercetare atrage atenția asupra mirajului și a modului greșit în care se poate (de fapt se realizează, vezi imagininea de mai jos) utiliza Internetul (citat tot din comunicatul de presă IAB România): “Internetul este de departe mediul de comunicare cel mai legat de decizia de cumparare si de cautarea de informatii in vederea cumpararii. Modul in care insa companiile pun la dispozitie informatii despre produsele lor determina reactii diferite. Studiul demonstreaza ca actiunile excesive si intruzive sunt cele mai lipsite de eficienta si cele mai deranjante pentru consumatori” a spus Sorel Radu, Managing Partner eResearch Corp.

(Acesta este un exemplu de cum funcționează publicitatea online pentru cei 37% influențați sau pentru cei 26% care vor să închidă reclama?! Sau poate cei care vroiau să citească despre Toyota, articolul ce nu se mai vede de bannerele competiției Opel în bătălie cu Ford. Imaginea nu este trucată!)

Acum frați români și iubitori de adevăr:
  • internetul este mediu de comunicare și informare în vederea unei achiziții. Da, de 1000 de ori da. Doar că eu NU MĂ INFORMEZ DIN BANNERE ! Și sper că tot românu știe să citească un blog, Wikipedia sau termeni și condiții de pe un site.
  • a informa nu este tot una cu a influența
  • dacă eu dau click pe un banner să-l închid nu o fac pentru că îmi place acel banner. Dimpotrivă.
Consider că rezultatele studiului sunt prezentate în mod eronat și tendențios de către IAB România, motiv pentru care le solicit pe această cale o poziție oficială față de cele expuse mai sus. De asemenea, voi lua legătura cu reprezentanții eResearch Corp. pentru clarificări.

Dacă ești planner de media online sau client de publicitate online în România îți sugerez să soliciți la rândul tău clarificări.

Aștept poziția oficială a celor două instituții.

Mulțumesc,

Ciprian Stăvar


Referințe în ordine invers cronologică. Merită măcar frunzărite. Nu am reclamă pe site, așadar nu faci afișări să mă îmbogățesc eu, peste măsură:

http://despremere.blogspot.com/2009/06/bannerul-online-este-un-vampir.html

miercuri, august 25, 2010

Raiffeisen Bank România răspunde provocării

După scrisoarea deschisă de acum 2 zile am primit azi un telefon de la cineva din bancă. Din Raiffeisen. Din păcate nu am reținut numele domniței. Și am purtat un dialog civilizat timp de 15 minute. Nu mi s-a cerut să șterg articolul de pe blog, cum mă întrebase un cunoscut. Ar fi fost o mare greșeală din partea lor. Și a mea :)

În schimb am reușit (după 2 ani se poate așadar) să solicit telefonic transferul unui card/sucursală aferentă de la București la Sibiu. Un pas mare pentru mine, un pas mic pentru bancă. Sau invers.

Ce aș vrea să punctez însă. Chestiuni de maximă importanță pe care Raiffeisen, ca de altfel și alte bănci, ar fi bine să-le înțeleagă. De fapt și Orange și Vodafone.

1. Call center. Scopul unui call center sau al operațiunilor online/mobile este tocmai pentru a evita prezența clientului la sediul furnizorului de servicii. Din diverse motive. Unul se numește COMODITATE. Este acel P din cei 4P numit Placement (distribuție) care acum se transformă în C (unul din cei noi 4C).

Alt motiv se numește eficiență, ROI, profit sau cum vrei să-l numești. Dacă rezolvi online/telefonic o solicitare costurile scad dramatic: chirie de spațiu (în call center operatoru are o măsuță și un calculator, plus o pereche cască/microfon), aer condiționat, locuri de parcare necesare, bodyguard, mochetă care se consumă. Și timp. TIMPUL clientului dar și al furnizorului.

Acum, dacă Call center = timp, de ce Doamne iartă-mă tu mare corporație vrei să-mi pierd timpul pe la cozi, căutând un loc de parcare, conducând mașina (poluare) sau bicicleta (eu cu bicicleta, dar necesită și mai mult timp) ?! De ce?

2. București nu este egal România. Am luat legătura cu @Vodafonebuzz via Twitter. Au răspuns (pe Facebook încă nu). Doar că am fost sunat să (eterna trimitere la agenție, vezi punctul anterior) merg să depun actele (care nu mi-au fost trimise nici acum prin e-mail) în Unirii. Piața Unirii București.

Doar că pe blog, pe Twitter, pe Facebook scrie că sunt din Sibiu. Vei spune că nu e relevant. Dar ce spui de faptul că: adresa companiei, adresa din contract, adresa de corespondență, adresa din buletin (au copie după buletinul meu, nu-ți vine să crezi), adresa la care primesc facturile este din Sibiu ?! Și chiar dacă NU ar fi așa. De ce să presupui că sunt din București? De ce nu ai presupus tu companie că aș fi din Oradea? Sau din Paris? Adică, dragă Raiffeisen, dacă tu îmi trimiți lunar statementul la Sibiu, nu te-ai întrebat niciodată cum de reușesc să-l primesc și să plătesc la termen ratele?

3. Servicii premium. OK, cică este complicat să fie trimis cardul acasă. Cică ar putea să fie niște norme BNR (nu cred, n-am verificat dar nu cred, este o poveste lungă pentru care nu cred, am mai spus-o cu cardul din Africa de Sud). Cică sunt motive de securitate (exclus). Cică ar putea să fie niște costuri. Aș putea accepta acest aspect.

Dar. MARE DAR. Dar dacă eu, client, îți dau voie explicit (prin telefon, sper că ne-am lămurit acest aspect) ție bancă, să-mi trimiți cardul prin curier? De la sucursala din orașul arondat către locuința mea? Hmmm? Ce zici? Și aș mai și plăti pentru acest serviciu premium, disponibil doar celor care ar fi dispuși să plătească 10 lei pentru un biciclist care ar alerga toată ziua cu cardurile după el. Adică cei cu pizza pot face acest lucru și să păstreze pizza caldă, dar un prăpădit de plastic care NU ARE NICI O VALOARE DACĂ NU ESTE ACTIVAT, nu poate fi trimis prin poștă sau prin curier. Eu suspectez blocajul acesta mental prin îngustime a minții, inerție la schimbarea obiceiurilor de consum, blazare, delăsare. Și poate chiar prostie. Și un pic de ignoranță presărată cu indolență: clientul are nevoie de noi, nu noi de el.

Și este așa de simplu. necesită puțin efort pentru a te elibera din cușca cu maimuțe (google it).

4. Nu tăiați pădurea. Acum ceva vreme Orange, operatorul de telefonie mobilă la care renunț, a făcut un gest remarcabil. Mi-a trimis o scrisoare pe hârtie [sic] să mă întrebe dacă nu vreau să salvez pădurea. Probabil că a trimis milioane de scrisori către milioane de clienți. Cu siguranță i-ar fi costat mult mai puțin să trimită milioane de SMS-uri (o fac doar când spamează cu nuș ce serviciu de dă 1 euro pentru a câștiga un logan ori smth.). În sinea mea am spus: hait. Io vreau să o salvez. Ce trebuie să fac? Păi să merg într-o reprezentanță Orange.....

Dumnezeule mare ..... compania de telefonie mobilă nu înțelege că EI sunt în businessul de comoditate nu în cel de deplasare. EU am mobil, pentru că vreau să fiu comod, nu sunt automobil să fac transport de persoane pentru a mă auto-deplasa locația prezentă - sediul Orange (sau Vodafone unirii). Poate că acest mobil vs. automobil îi confuzează pe cei din telecom.

Anyway, Raiffeisen Bank - că ei sunt actorii principali în această saga - ar putea să nu-mi mai trimită statementul pe hârtie. Iată, GarantiBank o face. Doar că trimite și pe hârtie, mail+hârtie. În schimb Banca Transilvania (care are multe alte hibe) o face și mai elegant. Mi-au trimis o notificare prin care am putut alege și gata. Nu mai primesc nici o hârtie de la ei. Doar e-mail. În condiția în care oricum am BT24 și văd contul online. Doar că la ei (Banca Transilvania) m-am trezit cu cardul reținut în bancomat, pentru că, of course, expirase exact în acea zi. Fără preaviz, notificare, SMS, scrisoare, email, porumbel călător sau orice altceva. Dar e altă poveste și mai savuroasă.

5. Google poate. Google Știe. După experiența cu Raiffeisen (acum 2 ani) și cea recentă cu Banca Transilvania (anul acesta în primăvară) am apelat la Google. Mi-am pus în calendarul Gogle datele la care expiră cardurile și nenea Google îmi va trimite GRATUIT un SMS și EMAIL și POP-UPuri pe ecran cu câte zile vreau eu înainte de expirarea cardului. Pentru că Google este GENEROS și poate face acest lucru. Pentru că Google NU CÂȘTIGĂ nimic, ba consumă SMS-uri să mă facă fericit. Doar că eu îl iubesc pe GOOGLE și îl ADOR și urăsc băncile din România.

6. Capra vecinului. Domnița de la Raiffeisen care m-a sunat m-a întrebat dacă știu bănci în România care să trimită cardurile acasă la clienți?! Iată ce nu am mai avut răbdare să-i explic telefonic:
a. Faptul că (și) alte bănci au servicii mizerabile nu este o scuză. Este o acuză.
b. Banca ar trebui să fie prima care să știe acest lucru. Doar e competiția lor, nu a mea. Investiția în marketing, inclusiv online, nu înseamnă bannere care sunt reținute de 37% de privitori fără să facă click. Investiția în marketing înseamnă a ști ce face competiția și mai ales CE NU FACE. Ce nu face bine și tu ai putea face, dragă Raiffeisen Bank România.
c. Dacă sunt clienți care au mai solicitat o facilitate, comoditate, serviciu, de ce nu se iau măsuri?

7. Oportunitatea. Capra vecinului chiar funcționează. Adică eu, client, pot oricând să mă mut la o altă bancă sau operator de telefonie mobilă. Mă rog, așteptările sunt din ce în ce mia mici, toți o apă și-un pământ. Dar. MARE DAR. Aceasta este o oportunitate.

... și saga continuă.

Doar că pentru a nu te plictisi și cu promisiunea că voi reveni, iată Ce ar trebui să facă Raiffeisen?

(consultanță gratuită din partea mea)

1. Să ruleze un querry și să facă un match între adresa de corespondență și adresa (sucursală, agenția) arondată. Poate că sunt din București din Berceni și trebuie să-mi ridic cardul din București din Romană, când am cel puțin alte 3 punte mai aproape. Nu mai vorbesc de localități diferite. Rezultatul va fi o mulțime de clienți care abia așteaptă să fie

2. Să treacă de la corespondența pe hârtie la cea electronică (dacă mai aud o dată cuvântul securitate iau foc. Să ia legătura cu companiile care au ca business securitatea informatică și să se lămurească. Cutia poștală e mai nesigură pentru statement față de e-mail). Eu prefer electronic.

3. În paralel să recitească / reverifice SMC-ul (Sistem de Management al Calității) cu tot ce implică la nivel de procedură, drepturi etc

4. Și nu în ultimul rând să-mi trimită cardul acasă. Știu ei adresa.

În rest? Numai de bine. Și mă gândesc să revin cu o nouă poveste cât de curând. Plus să te țin la curent cu povestea Raiffeisen. Dacă ți-a plăcut poți să te abonezi la acest blog via e-mail sau RSS. Este undeva în dreapta o căsuță. Sub poza mea. De obicei scriu pe blog pentru mine. Dar dacă îți face plăcere putem sta de vorbă. Chiar aștept povești de la tine.


marţi, august 24, 2010

A fi client in Romania este o aventura

Da, ai citit bine. A fi client în România reprezintă o provocare și o mare aventură. Trebuie să-ți vinzi singur produsele când le cumperi. Trebuie să te rogi de comercianți să-ți vândă. După ce tot ei au aruncat banii pe fereastră sau pe ecranul televizorului. Cică se numește advertising.

Iată mai jos o posibilă scrisoare deschisă:

Dragă Raiffeisen Bank Romania,

Haide să-ți povestesc despre advertising. Și banii pe care îi arunci pe fereastră pentru acest lucru. Tot advertisingul pe care îl faci nu contează pentru mine, pentru că eu, client vechi de altfel, vreau să renunț la a mai folosi serviciile tale. Motivul? Numai când mă gândesc prin ce chinuri am trecut acum 2 ani pentru a-mi reînnoi cardul de credit. Câte telefoane, drumuri la bancă, hârtii și ale minunății...

Cardul fiind emis în București, dumneavoastră, cei de la Raiffeisen aveți pretenția să mă deplasez eu la București să ridic cardul. La solicitarea dacă se poate să fie trimis cardul la Sibiu, mi-ați răspuns foarte frumos: se poate, trebuie să depuneți o cerere scrisă, fiind prezent în persoană, la agenția care a emis cardul. Adică în București.

Și pentru a nu mai lungi povestea. Care tinde să se repete...
Cel care mi-a atras astăzi atenția că îmi expiră cardul a fost Facebook:
Thanks for using Facebook Ads! The credit card you have on file with us is set to expire.

Nu-i așa că e fantastic?

OK. Facebook are un interes pentru care îmi trimite acest mesaj pe e-mail. Dar oare voi, cei de la Raiffeisen nu aveți nici un interes? Oare o să primesc scrisoarea de la voi tot după ce a expirat cardul?

Va trebui să mă rog iarăși de voi să-mi trimiteți cardul la Sibiu? Ce frumos ar fi să mi-l trimiteți acasă. Da, știu, din motive de securitate. Doar că în alte țări este posibil. De fapt eu am primit un card tocmai din Africa de Sud și nu a fost nici o problemă de securitate. Poate doar o chestiune de respect față de client.

Dar nu'i bai. Poate că Facebook sau Google vor face acest lucru. De fapt nici nu o să mai am nevoie de card când își vor lansa ei produsele financiare. Și atunci bye, bye bănci învechite și parșive - asta am citit-o undeva într-un pamflet. Cum de altfel poate fi considerat acest text.

De fapt nici de Raiffeisen nu mai am nevoie. Am alte carduri de credit, debit, gold, Visa, Master Card. Nu stau în serviciile unui singur furnizor.

Deci, dragă Raiffeisen Bank România. Ce ai de gând să faci? Zilele până expiră cardul sunt numărate. Știu că vei pune avocații să verifice ce draq scrie mic în contractul pe care l-am semnat. Undeva cu *. Să vezi ce se întâmplă dacă nu-mi ridic cardul și automat nu o să mai plătesc nici o taxă. Pentru că și eu mă voi uita în contract să văd cum se poate rezilia contractul.

Cu stimă,

Un client poate prea dificil pentru a merita să fie băgat în seamă.

Ciprian Stăvar

[update, Raiffesien răspunde provocării]

marţi, august 10, 2010

Sibiu blog meet - la rece. Cui și de ce îi pasă de această urbe

După ce au trecut câteva zile de la "marea" întâlnire Sibiu Blog Meet de la Oldies Pub, iată că am și gândurile la rece. Voi trece direct la concluzii:

1. Sibiul este un punct de atracție. Pentru non-sibieni. Oameni care se mută din alte orașe aici, în Sibiu. Vezi Aurelian - vă implor citiți, este fabulos - care a fost atras până la urmă de Danemarca, sau Maria cu cărțile și voința ei - citiți și asta vă rog frumos). Oameni care se mută din alte țări aici - vezi Adriana Horstman care s-a mutat din Olanda în Sibiu și se implică într-o serie de cauze sociale sau de mediu. Și lista poate continua...

Chiar acum dau asistență (poate e mult spus) unei fete (Alina ... confidențial restul) care a decis să părăsească Bucureștiul pentru Sibiu. Locuință, job etc. Și nu ar fi prima (primul). Nici ultima (ultimul). Chiar eu am renunțat la București și la o poziție bună (managing partner în cadrul agenției new/media din thegroup - cine e interesat află și fără link).

2. Blogosfera sibiană e un pârț. Măcar dacă ar fi mai tare decât iFart (iarăși, cine știe ce e bine, restul google it). Mă includ și pe mine, să fim înțeleși. Contrar oricărui argument de trafic pe care îl vei invoca tu cititorule, sau bloggerule de Sibiu. Nu traficul este cel care determină flatulența. Ci poziționarea proprie. Dacă te consideri un rahat, cum vrei să fii tratat? Ca un profiterol?! Ideea cu aducerea sfintelor moaște, bloggeri naționali, A list etc mi se pare absurdă (scuze cei vizați, n-au nici o vină și nici nu vreau să fac vreun flame; m-am convins cum funcționează când mi-a explodat traficul, de atunci am spus că traficul e irelevant). Adică să vină X să scrie ce fain e la Sibiu. Păi tu, blogger de week-end nu ești în stare să o faci?...

3....Nu avem trafic. Cred că am să renunț la Google Analytics. Doar ca să demonstrez celor din jur că eu nu scriu pentru trafic. Și poate ar fi bine să o faci și tu, blogger sibian. Sau bucureștean, sau de unde oi fi tu.

Eu scriu pentru mine, pentru că am renunțat la jurnalul intim și am decis să mă prostituez în public. Pentru cine vrea am să-i destăinui o discuție despre scriitor și actual de a scrie, similar cu prostituția. Discuția am purtat-o cu Pleșu și Liiceanu pe vremea când eram un tânăr puber și am participat la o lansare de carte la Astra, ajuns în culise am (re)inoportunat cele două somități, după care am bătut străzile nopții cu Ioan Dur (google it), discutând filosofie. Unde s-au dus Doamne zilele acelea.... - oricum, nimeni nu va recunoaște nimic, pentru că a fost de mult și oricum nu contam. Nu aveam trafic :) Eram un puțoi, ca mulți bloggeri de astăzi. A list (ah, am fost ironic înainte de paranteze, dar nu m-am putut abține).

4. I do / I don't - nu înțeleg dacă are revelația întâlnirii sau doar regretul neparticipării la viața urbei. Mesajul meu: Dana dragă , poate ar fi cazul să scrii. Dacă simți nevoia.

5. Tudor și cravata misterioasă. Povestea cu cravata, nunta și publicitatea ne-convențională s-a lămurit. Am dat de autorul farsei. Mi-e greu și lene să mai dau linkuri, cu atât mai mult cu cât am omorât bannerul online, ce să mai spun de publicitate offline pe cravată. Totuși, bravo lui Tudor că a făcut bani vânzând spațiu pe cravata de mire. Încerc să văd dacă mi-ar plăcea să fac echipă cu acest tânăr smart. Faptul că publicitatea nu funcționează nu înseamnă că nu putem lua banii de la fraierii care mai cred încă în ea (mai ales cea plătită la CPM, GRP sau rate-card, ăștia cu rate-card-discount sunt cei mai fraieri). Adică de ce să câștige doar marile trusturi de presă? Furnizând bullshit. Noi nu putem?

Concluzia este că băiatul ăsta (sper să nu se supere că-i spun așa) chiar merită urmărit. Tudor, ai promis că ne vedem. Nu uita de promisiune.

6. Vlad Empire - cum e să fii blogger la 18 ani ?! Îmi imaginez cu greu. Am cunoscut la Iași (la IMTO -chiar nu mai am răbdare să caut linkuri) un blogger cu o vârstă și mai mică. Super. Mesajul meu: lasă dracului țigara. Iar dacă părinții află că fumezi pe această cale și iei o mamă de bătaie, bine meriți. Cumpără cărți de banii de țigări. Fir'ar tu să fii de copil neastâmpărat.

7. Corco... nu știu care a fost hazliul care a pus un link către pr0n. Și cum toată lumea a luat de bună lista de prezență a făcut copy+paste cu acest croco. Doar că în listă e pe .ro - care nu funcționează, iarăși nu am mai avut putere să verific RNC, dar pe .com e pr0n. Mare pișicher, noroc că avem proba grafologică - Tudor, ia măsuri și dă-l în gât pe farseur (cuvântul acesta nu îl găsești în DEX)

8. încă o gherlă http://andrey90.blogspot.com/

9. Pancu. Pancu.ro Mișto atitudinea pe blog. Aia cu SEO de Alba Iulia este de Academia Cațavencu. Tot nu reușesc să fac legătura cu fețele pe care le-am văzut. Știu, cu ceva răbdare pot să aflu. Poate primesc totuși ajutor. Mulțumesc în avans.

10. Gigealitatea. Tizul Ciprian Drăghici a fost remarcabil la întâlnire. Jos Băsescu - subscriu (dacă nu găsești blogul pe Google cu siguranță găsești multe alte acțiuni similare). Doar că nu depinde (doar) de noi. Orice acțiune în afara votului este neconstituțională. Sau poate fi interpretată ca fiind. Deci, eu respect statul de drept. Aș prefera să plece ei, de bună voie, dar nu avem noi norocul ăsta. Deci, cine pregătește alegerile următoare? Candidează careva?

11. Răzvan Pop. Chestia cu blog de politician se leagă bine de postul anterior. Totuși, afirmația pusă în headerul blogului mă sperie nițel. Vorbim în particular despre opțiunile politice. Google it. Ah, Google nu exista pe când eram eu în politică. Să fie de bine sau de rău?!

12. Despre Mary, Mari și cărțile ei am vorbit. Despre reacția ei la eveniment aici.

13. Dan ... ?! Dumnezeule mare. Oare de ce este așa de greu să afli cine este în spatele unui blog? Google, despre, ..., Facebook, LinkedIn și tot nu pot să identific o față cu un nume și cu un blog. E cazul lui Daniho.dj'blog. Argumentează bine, face referire la mine (mulțumesc) dar tot nu pot să identific omul. Știu că era cineva pasionat de sport. Să fie aceeași persoană? De unde atâta anonimat pe blog? Eu port, de exemplu, 42 la picior. Na, că am spus-o. Căsătorit, un copil, plătitor de taxe - de nu aș mai fi... E așa de greu să pui o față și un nume real? Adică Google doarme? Oricum pot afla multe despre tine, până să te întâlnesc. Vrei doar să fiu nervos că a trebuit să fac mai multe căutări decât era nevoie? (memo voice pentru mine - să actualizez profilul public de pe LinkedIn) So... ia cineva aminte și o să văd și eu cine scrie pe un blog sibian?

14. Eliza pune punctul pe i. Cea mai agitată (parcă a fumat toată seara, nu a stat locului mai deloc) de unde și mesajul ei don't stop me... Mă regăsesc cumva în scriitura ei. Cred că nici eu nu reușesc să fie așa de alambicat. Dar sunt.... La fel și Aurelian (poate îți mai aduci aminte de el, de la începutul articolului..ehe a trecut ceva vreme de atunci). Doar că Aurelian a luat o pastilă numită Simplică-te.

15. Monica. Ah, Monica.... (pentru cei care citesc și nu înțeleg, este intenționat. Ea sigur va înțelege. Citește-o: http://mona.ulbsibiu.ro/?p=202

16 .... eu, apar în listă de sus în jos...

17. (nu e ordinea corectă, dar ce mai contează. unde e ordinea mondială, de exemplu ?!)

18. Cristi Rus. http://twitter.com/cristirus Rămâne cum am stabilit.

19. Citez din http://dreamwind55.blogspot.com/2010/08/blogmeetploaie-si-urmarile-criminale.html 3. Blogosfera ca termen e un b**shit. Parcă mi-a citit gândurile, postul. Ah, s-au s-ar putea să fiu eu cel acuzat de plagiat. Pe bune, citesc fiecare blog pe măsură ce ajung la el. Nu m-a inspirat și nici usturoi n-am mâncat. Am pus doar copy+paste mai sus și văd că s-a schimbat și fontul.

... am sărit 3 rânduri și Blogger a ajuns la fontul default. habar nu am cum se va vedea. Vai ce muncă grea au bloggeriii (plus provocarea unei gramatici corecte, plus diacritikce, plus corector gramatical ....... să elimine k din ultimul cuvânt...)

Săru-mâna dreamwind55
ca și la Dan, e prea mare efortul să văd cine, ce...

20. Casa Scorpiei. Așa pot să mai fac ceva conexiuni față de persoana de mai sus. Erau parcă împreună. Nu am înțeles de unde Scorpie Urbană. Oricum, măcar avem un avertisment! Dar, pe bune, fata părea 100% de treabă.

21. Rareş Hudea (a uitat să-şi scrie adresa de blog)
L-am întrebat eu pe nenea Google. Zice că http://www.facebook.com/rares.hudea și chiar el este.

....caut încă resurse... Văd că e prieten cu Zeno. De unde și vorba, prietenii prietenilor mei de ce să-mi fie dușmani?! Om bun, zic io.

23. Alteuri... adică Andy Popianoș (sry, l-am botezat inițial Popinaș), despre nimicuri. Mai trebuie studiat.

24. http://realitymaniac.wordpress.com/ nu mai am răbdare: Creierul primeste astfel un nivel excesiv de aspartat sau glutamat si distrugerea neuronilor incepe galopant, iar marea majoritate (peste 75%) a neuronilor din anumite zone din creier sunt morti inainte de a apare vreun simptom vizibil. Toate aceste afirmatii sunt bine documentate si demonstrate de dr. Russell Blaylock in cartea sa.

Promit să recitesc și să descopăr omul din spatele acestui blog, dar în altă zi. Pe bune. Totuși am reținut:
Ion şi Maria, familie de gospodari ai satului. Cum
viaţa era tot mai grea, se gândesc să mai facă
economii:
– Auzi, Mărie, dacă tu ai avea patru ţâţe, n-ar mai
trebui să ţinem vaca!
– Dacă tu, Ioane, ai avea două pule, n-ar mai trebui să
ţinem sluga!

25. Nu vă recomand să vizitați http://www.myblackreality.ro/ după experiența anterioară. Sper că a fost o glumă.

26. Brylu, corcodilu jurnalist scrie că http://www.brylu.ro/blogmeet-de-resuscitare/
Ziaristu, ziarist. Nu a făcut copy+paste din lista de bloggeri și i-am mai aranjat. Poate află cine este în spatele black reality maniac - poate e una și aceeași persoană!

27. Servus Cosmina!


Acum că tot am consumat câteva ore să scriu articolul acesta, voi mai investi câteva zeci de minute și le voi lăsa la fiecare participant câte un comentariu scurt pe blog. Dacă tot a fost Sibiu Blog Meet ediția de August.

Liber la comentarii!

Notele redacției [sic]:
(1) Îmi cer scuze pentru referințele multiple la DEX online, dar prefer să fiu bine înțeles pentru cuvinte al căror sens a fost utilizat ca atare.

(2) Cine se simte cu musca pe căciulă bine face. Chiar așa și este!

(3) ATENȚIE. Acest blog NU este optimizat SEO. Cu H1, H2, alt text, header, meta, Veta, linkuri, title and stuff. Și probabil că nici nu va fi vreodată. Pentru simplul motiv că nu îmi pasă. Scriu pentru mine și pentru puținii oameni din jur care mă urmăresc. Și cărora le cer scuze să scriu atât de rar. Dar poate că așa reușesc să scriu atât de bine?! - drace, ultima chestie pute de la o poștă a laudă de sine. Dar am spus-o, nu pot să o șterg. Doamne iartă-mă...



duminică, august 08, 2010

Bloggerii din Sibiu - încotro?!

Și a fost Sibiu Blogmeet ediția de August. Nice. Lume multă (aștept lista cu participanții). Doar că ce am văzut eu acolo este o mulțime de oameni care așteaptă ceva din afară!

Să vină cineva să ne organizeze. Să chemăm blogări de la București să scrie și să promoveze Sibiul. De ce nu avem trafic?! Să facem ceva, dar nu știm ce. Haide să organizăm un blog colectiv. Sau să facem un comitet...

Reiau îndemnul pe care l-am spus și la întâlnire:
  • scrieți pentru voi
  • scrieți mai mult
  • scrieți cu subiect
  • scrieți cu suflet și pasiune
După ce ați trecut de faza de introspecție, după ce ați scris pentru voi, începeți să scrieți pentru comunitate. Ceea ce înseamnă:
  • ascultați și vedeți ce se întâmplă în jurul vostru
  • imaginați cum ați vrea să fie realitatea
  • scrieți despre acest lucru
Și atunci la următoarea întâlnire nu veți mai spune: eu scris despre nimicuri, despre mărunțișuri!
La următoarea întâlnire Sibiu Blogmeet veți putea spune: sunt proactiv și vreau să decid ce se întâmplă cu mine, cu lumea din jurul meu, pentru că eu contez. EU ACȚIONEZ!

Vezi ce simplu e! Este nevoie de o direcție. Încotro?!
Încotro vrei tu, doar să te decizi.

[Update] au mai scris despre întâlnire:

[Update 2] au scris mai toți. Și eu despre toți:

Iată și lista de prezență (via Tudor):

luni, august 02, 2010

Divide et Impera a la Roumanie

Articolul ce urmează este dedicat unui prieten care a părăsit zilele acestea România. Băiatul acesta, prietenul de care vă vorbesc, are dreptate (1).

În Sibiu există pistă pentru bicicliști. În parc. În parcul Sub Arini. Presa locală o consideră pistă pentru biciclete, dar aceasta este altă poveste (2) (3).

Astăzi am mers cu bicicleta la birou, circulând pe pista respectivă. Am ocolit ceva, dar am preferat să respir aer curat decât de eșapament. În această seară m-am plimbat agale pe jos. Pe aleea din parc, transformată acum ceva ani (2?) în pistă pentru bicicliști.

Așadar, cum arată la orele 20:00 seara parcul și aleea respectivă? Și mai ales de ce!?

Bicicliștii înjură pietonii care, ca și mine în această seară, se plimbă agale, ocupând toată lățimea aleii. Mamele care împing la cărucioare strigă după bicicliști, blestemându-i cu roata dezumflată sau lanțul rupt. Cei care "se dau" cu rolele înjură toate celelalte categorii de participanți la trafic:
  • bicicliștii, pentru că sunt în legalitate, având pistă marcată;
  • pietonii, cărora de fapt le-a fost confiscată aleea, prin vopsirea acesteia în roșu;
  • mamele cu cărucioare, care pot invoca faptul că având roți, au tot dreptul să circule pe acea alee, mai ales că de când s-au născut ele, aceea era alee pentru pietoni și cărucioare și nu pentru bicicliști;
  • ale(r)gătorii (cei care fac jogging, adică, dar și votează), pentru că pot circula cu viteză chiar mai mare pe pista respectivă fără să fie înjurați
Și iată cum, prin simpla marcare cu vopsea a unei alei pietonale putem să declarăm că avem pistă pentru biciclete. Problema rezolvată, cetățenii nu au decât să se înjure unii pe alții, pe categorii de trafic. Primăria și-a făcut datoria, primăria poate să... (dacă ar merge parafraza până la capăt tot are fi ceva interesant).

Nu vreau să fiu însă nedrept cu autoritățile, care au depus efort și cheltuială pentru a rezolva problema mea ca biciclist. Doar că în această seară am putut reflecta la greutățile de a fi primar:
  • dacă se desființează pista, se primesc înjurături de la bicicliști, voturi pierdute, inclusiv al meu ca biciclist
  • dacă se dau amenzi pentru pietoni, se pierd ale voturi, se câștigă alte înjurături
În concluzie, personal am decis că dacă voi merge pe pista respectivă ca pieton, cel puțin să port cască de biciclist. Și o poză cu bicicleta la mine. Și pe margine pe sensul opus de mers, pentru a putea călca pe iarbă când vine un biciclist din față. Sau mai bine o dau naibii de bicicletă sau mers pe jos. Merg cu mașina. Sau să merg în altă țară ?!

Linkuri externe:
interesant comentariul
"face-ti o pista si din gara mica ;eu pina ajung la pista sunt spulberata de tiruri"